Acasă Social Ceremonie comemorativă şi slujbă religioasă la mormântul maiorului post-mortem Liviu Mihalache

Ceremonie comemorativă şi slujbă religioasă la mormântul maiorului post-mortem Liviu Mihalache

361
0
Reclama

În data de 10.09.2009, cu începere de la ora 11.00 la cimitirul din sat Colacu, comuna Valea Sării a avut loc o ceremonie comemorativă şi o slujbă religioasă la mormântul maiorului post-mortem Liviu Mihalache, căzut la datorie în data de 10.02.2000, în urma unui incendiu. La acest eveniment au participat inspectorul şef al ISU Vrancea lt. col. Chiscop Flaviu, lt. col. Balla Viorel şef centru operaţional, lt. Oprea Gabriel comandantul Staţiei de Pompieri Vidra precum şi cadre ale Staţiei de Pompieri Vidra.

10 februarie 2000 – o zi ca oricare alta din acea perioadă a anului, o zi senină de sfârşit de iarnă în care razele soarelui încălzeau sfios pământul obosit de atâta iarnă, prevestind primăvara ce se apropia cu paşi repezi. În cadrul Detaşamentului de Pompieri Focşani, fiecare militar îşi îndeplinea sarcinile de serviciu, conform planului stabilit. Cpt. Liviu Mihalache – locţiitor al comandantului de detaşament – prezenta subordonaţilor o interesantă temă de educaţie civică şi vizibil satisfăcut de discuţiile pe care le crease între aceştia, verifica baza materială pentru începerea unei şedinţe practice de pregătire de specialitate.

Reclama

ceremonie-comemorativa Deodată liniştea este spartă de sunetul strident al alarmei. Sunt solicitate două maşini de intervenţie la un incendiu izbucnit la subsolul blocului nr. 6 din str. Mare a Unirii. Întreaga activitate, este întreruptă, iar cpt. Mihalache preia comanda celor două echipaje şi se îndreaptă către locul evenimentului. Părea o misiune banală de rutină, deoarece „ardeau mocnit deşeuri de materiale textile şi hârtie depozitate pe rafturile unei boxe”.

Ajuns la faţa locului dă ordinul pentru realizarea dispozitivelor şi împreună cu şeful de echipaj serg. mabc Nicolae Nica, echipat o ţeavă tip „C” pătrund în subsolul întortocheat, cufundat în beznă şi inundat de fum şi gaze toxice rezultate în urma arderilor, pentru executarea recunoaşterii. După ceva timp, nereuşind să identifice boxa incendiată, ies amândoi să mai respire un pic de aer curat şi să-şi mai tragă sufletul. În acest timp ofiţerul dă ordinul pentru localizarea şi stingerea incendiului.

După aceea, se hotărăsc să mai încerce o dată şi dispar amândoi în fumul înecăcios din ce în ce mai dens din subsol. Gazele toxice degajate de arderea incompletă, sunt însă un duşman implacabil, după numai câteva minute, ofiţerul simte că se sufocă şi încearcă să iasă, dar se rătăceşte în subsolul labirintic. Doborât de concentraţia masivă de monoxid de carbon, se prăbuşeşte secerat. Camaradul său, aflat şi el în pragul intoxicării, îl caută şi reuşeşte să-l găsească, însă sleit de puteri nu reuşeşte să-l ridice. Cu ultimele forţe izbuteşte să găsească drumul spre ieşire, pe linia de furtun, iese din subsol, îşi alarmează colegii şi cade la rândul său, secerat de acel gaz perfid.

La scurt timp echipa de salvatori intră în subsol, în căutarea ofiţerului şi după câteva minute de încordare şi înverşunare reuşeşte să-l recupereze, însă corpul inert al acestuia trădează un crud adevăr : firul vieţii căpitanului Liviu Mihalache se curmase …

Între timp sergentului i se acordase primul ajutor şi fusese trimis cu ambulanţa la spital, unde sub rapida intervenţie a medicilor, a fost salvat. Pentru ofiţer însă a fost prea târziu… Nimic nu a mai putut readuce viaţa acestui bărbat brav… Nici duşurile cu oxigen, nici resuscitările încercate de colegi şi medici, nici chiar intervenţia oportună şi calificată a medicilor din camera de gardă a Spitalului Judeţean Focşani. S-a stins la datorie, slujindu-şi semenii, protejându-le viaţa şi bunurile – crezul care l-a călăuzit permanent în cei 38 de ani de viaţă.

Căpitanul Liviu Mihalache a fost avansat post mortem la gradul de maior.

Faptele sale, preţul care l-a plătit, pentru abnegaţia cu care s-a aruncat în lupta cu focul, face ca maiorul post mortem Liviu Mihalache, să devină un simbol pentru toţi pompierii vrânceni, să-l preţuim pe cât merită şi să înţelegem că pentru un pompier jertfa supremă este aproape în oricare dintre misiunile cotidiene, încât, se poate spune că nu doar profesionalismul, priceperea şi dăruirea se află necontenit în slujba semenilor ci „însăşi viaţa”.

maiorul-liviu-mihalache

Compartimentul Informare şi Relaţii Publice al ISU Vrancea

Lasă un răspuns