Judecătorii au explicat de ce nu l-au condamnat pe Andrei Plăcintă la închisoare cu executare cu închisoarea / UPDATE: Motivarea integrala

sursa imaginii – www.evz.ro

DOSAR NR. 47322/3/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECŢIA I PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 185/F

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN: 13.03.2012

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ANDONE-BONTAŞ AMALIA

GREFIER: PREDA ADELA MARGOT

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost reprezentat de procuror MONICA CORNEA.

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatulP.A.R., având ca obiect infracţiunile de tentativă de omor calificat, tâlhărie, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, distrugere, lovire sau alte violenţe, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 27.02.2012, fiind cuprinse în conţinutul încheierii de şedinţă de la acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 13.03.2012, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 4740/P/2010 din 09.06.2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi c C.p., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordini şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. Prin actul de sesizare s-a dispus, de asemenea, încetarea urmăririi penale faţă de P.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 1 C.p. şi distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.p. săvârşite asupra persoanei vătămate …. şi neînceperea urmăririi penale cu privire la plângerea formulată de P.A.R., faţă de persoana rămasă neidentificată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. art. 174-175 lit. i C.p., distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.p. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p. În actul de sesizare al instanţei s-au reţinut, în esenţă, următoarele aspecte privind situaţia de fapt:

1. La data de 06.12.2010, conducând autoturismul marca …. cu nr. de înmatriculare …., pe strada …, inculpatul P.A.R. a efectuat mai multe manevre violente şi a pătruns cu acesta pe trotuar, orientându-l spre un grup de persoane cu intenţia de a-i lovi, împrejurare în care a lovit-o pe partea vătămată S.N. cu partea frontală a autoturismului, prinzându-l sub acesta şi cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art 174-175 lit. i C.p.

2. La data de 06.12.2010, în jurul orei 18.30, în timp ce inculpatul se afla împreună cu martora …., în autoturismul acestuia, pe strada _, prin violenţă, a deposedat-o pe martora …. de un telefon mobil marca „…”, pe care şi l-a însuşit pe nedrept, faptă care întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin 1, 2 lit. b, c C.p.

3. La data de 06.12.2010, în timp ce se afla pe strada ……., inculpatul a provocat scandal, urcând cu picioarele pe plafonul autoturismului martorei …., provocându-i avarii după care, conducând pe aceeaşi stradă autoturismul marca „…” cu nr. de înmatriculare …, a efectuat, în stradă si pe trotuar, mai multe manevre violente orientându-l către persoanele aflate la faţa locului şi provocând scandalizarea şi indignarea cetăţenilor aflaţi în zonă, mulţi dintre aceştia apelând „Serviciul Unic de Urgenţă 112”, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 C.p.

În cursul cercetării judecătoreşti, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C.p.p., a fost audiat inculpatul P.A.R., în conformitate cu disp. art. 323 C.p.p. (filele 70, 71), martorii …. (filele 87, 88), martorii …. (fila 113), …. (fila 114), … (filele 144, 145), …. (fila 175) şi … (filele 195, 196), declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. Persoana vătămată S.N. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că nu doreşte să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată şi nici nu doreşte să se constituie parte civilă, motiv pentru care a fost audiat în calitate de martor, conform art. 82 C.p.p, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (fila 84). La data de 04.11.2011 reprezentantul Ministerului Public s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C.p. de către martorul …. (proces – verbal de sesizare din oficiu, filele 107 – 111). La data de 25.11.2011 instanţa a dispus reaudierea martorului …, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei (filele 146, 147).

Persoana vătămată H.D.I. a declarat în cursul urmăririi penale că nu doreşte să participe în proces în calitate de parte vătămată şi nu are pretenţii civile de la inculpat (fila 42 verso), fiind astfel audiată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, calitate menţinută şi în cursul cercetării judecătoreşti (filele 85, 86). La data de 04.11.2011 reprezentantul Ministerului Public s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C.p. de către martora … (proces – verbal de sesizare din oficiu, filele 107 – 111). La data de 25.11.2011, instanţa a dispus reaudierea martorei …, declaraţia acesteia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei (filele 148 – 150).

În ceea ce îl priveşte pe martorul ____, instanţa a dispus aducerea acestuia cu mandat de aducere la adresa de domiciliu, din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie rezultând că acesta nu locuieşte efectiv la domiciliul indicat, deşi în evidenţele poliţiei figurează cu acest domiciliu (filele 100-102, 137, 138). De asemenea, martorul nu a putut fi găsit nici la adresa unde locuia fără forme legale, astfel cum rezultă din procesul – verbal întocmit de către organele de poliţie (fila 192). În ceea ce îl priveşte pe martorul …, citaţia emisă la adresa unde locuieşte acesta a fost restituită cu menţiunea „loc viran” (fila 131), deşi în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date figurează cu acelaşi domiciliu (potrivit relaţiilor furnizate de această instituţie – fila 171). Instanţa a dispus citarea martorului şi cu mandata de aducere, din verificările organelor de poliţie rezultând că imobilul în care locuia martorul a fost demolat (fila 189).

Având în vedere că din verificările efectuate a rezultat o imposibilitate obiectivă de audiere a martorilor ____ şi …, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. 3 C.p.p., declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei. De asemenea, instanţa a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpat. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

La data de 06.12.2010, în jurul orei 17.00, martora … l-a contactat telefonic pe inculpatul P.A.R., cu care a avut anterior o relaţie de prietenie, stabilind să se întâlnească în cursul aceleiaşi zile, în apropierea blocului unde locuieşte inculpatul, cu scopul de a-i restitui acestuia suma de 200 de lei pe care acesta i-o împrumutase anterior. La un moment dat, inculpatul a plecat în căutarea martorei, deplasându-se cu autoturismul marca …, de culoare …, cu numărul de înmatriculare …., pe străzile din apropierea …, unde martora i-a spus că va merge pentru a scoate banii de la un bancomat. În timp ce se afla pe strada …, inculpatul P.A.R. a observat martora în trafic, conducând autoturismul marca …., de culoare …., cu nr. de înmatriculare …. şi i-a făcut semn să oprească. Martora a oprit şi a parcat autoturismul pe un trotuar, pe str. …., în apropierea intersecţiei cu str. …., după care a urcat în maşina condusă de inculpat.

Inculpatul P.A.R. şi martora …. au stabilit să facă o plimbare, cei doi deplasându-se timp de aproximativ 30 de minute cu autoturismul condus de inculpat. În timp ce se aflau în autoturism, martora i-a restituit suma datorată şi au discutat amical, astfel cum rezultă din declaraţiile martorei şi inculpatului (care se coroborează sub acest aspect). La un moment dat, martora i-a solicitat inculpatului să o ducă înapoi la locul unde parcase maşina, întrucât îşi lăsase maşina la vedere „într-o zonă rău famată”. Între timp, inculpatul şi martora au început să discute despre noua relaţie a martorei, inculpatul cerându-i detalii despre aceasta.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, martora a precizat că, după ce a refuzat propunerea inculpatului de a relua relaţia şi i-a spus acestuia că se întâlneşte cu altcineva, inculpatul i-a cerut telefonul mobil, pentru a căuta numărul de telefon a noului său prieten. Întrucât a refuzat, inculpatul a început să o înjure şi să o agreseze fizic, trăgând-o de păr şi cerându-i telefonul mobil. Martora precizează că i-a înmânat acestuia telefonul întrucât îi era teamă de inculpat. În cursul cercetării judecătoreşti, în prima declaraţie, martora a adăugat că prima dată a înmânat telefonul închis, însă, la cererea acestuia, a introdus codul pin. Martora a mai precizat că a fost îmbrâncită de inculpat în maşină şi că a ripostat şi l-a îmbrâncit pe inculpat.

Inculpatul a precizat că martora i-a înmânat telefonul de bună voie şi, după ce a început să se uite în agendă, martora a început să ţipe, încercând să-l împiedice să se uite în telefon, motiv pentru care, sustine inculpatul, a îmbrâncit-o pentru a o ţine departe. Mai arată inculpatul că martora a ieşit din maşină ţipând şi că a ieşit după ea, dându-i o palmă peste faţă, spunându-i să nu mai ţipe. Inculpatul motivează lovirea martorei prin faptul că „i se părea o ipocrizie să ţipe într-un cartier rău famat şi să atragă atenţia”.

Având în vedere că inculpatul şi martora au fost singurele persoane prezente la acest moment iniţial al conflictului, Tribunalul urmează a aprecia, în funcţie de sinceritatea declaraţiilor acestora, care declaraţii urmează a le reţine pentru stabilirea situaţiei de fapt. Martora a declarat constant că, după ce a coborât din maşina inculpatului şi s-a îndreptat spre maşina sa, inculpatul a venit din urmă şi a lovit-o cu pumnul în zona feţei, trăgând-o în continuare de păr, motiv pentru care a început să ţipe, în speranţa că cineva îi va veni în ajutor, rugându-l de asemenea pe inculpat să îi returneze telefonul, însă acesta a refuzat, cerându-i să-i spună cum este trecut prietenul său în telefonul. Tribunalul urmează a înlătura astfel declaraţiile inculpatului, în sensul că a lovit martora pentru că „i se părea o ipocrizie să ţipe într-un cartier rău famat şi să atragă atenţia”, întrucât susţinerile acestuia cu privire la lovirea martorei au fost contradictorii – astfel, în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă inculpatul a menţionat că nu a lovit-o pe martoră cu pumnul în zona feţei, pentru ca în declaraţiile ulterioare să revină asupra acestui aspect, ceea ce creează un dubiu puternic cu privire la sinceritatea inculpatului. De altfel, astfel cum se va reţine în continuare, declaraţiile inculpatului urmează a fi înlăturate în mare măsură, fiind infirmate de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, Tribunalul reţine că inculpatul a lovit martora în scopul păstrării bunului sustras, deşi martora cerea insistent restituirea acestuia. În acest moment, de cei doi s-a apropiat martorul …, care a întrebat-o pe martora …. dacă îl cunoaşte pe inculpat. Astfel cum rezultă din declaraţiile martorului …. date în cursul urmăririi penale (fila 30, verso, vol. I DUP) în momentul în care inculpatul şi martora … se certau în stradă, inculpatul avea în mână două telefoane mobile (sau cel puţin un telefon, astfel cum precizează martorul în cursul cercetării judecătoreşti – fila 147), iar fata îi cerea, ţipând, să îi restituie telefonul. Aceste declaraţii infirmă susţinerile inculpatului în sensul că, înainte de a ieşi din maşină, a lăsat ambele telefoane pe bordul maşinii, inculpatul încercând astfel să motiveze de ce nu a restituit martorei telefonul la cererea insistentă a acesteia. Mai arată martorul că a intervenit, spunându-i inculpatului să îi restituie fetei telefonul, însă inculpatul i-a răspuns pe un ton răstit, fără a auzi însă ce anume.

Având în vedere că martora ….. i-a spus că inculpatul este fostul său prieten, martorul … nu a mai intervenit în acest moment. Tribunalul urmează a înlătura susţinerile martorei … din cursul urmăririi penale (fila 43 verso DUP), în sensul că telefonul său rămăsese în autoturismul inculpatului. De altfel, în cursul cercetării judecătoreşti, martora a revenit asupra acestui aspect şi a precizat că nu ştie dacă inculpatul avea telefonul său în mână în momentul în care a ieşit din autoturism. La un moment dat, inculpatul a urcat pe capota autoturismului marca …., aparţinând martorei, apoi trecând peste parbriz, a urcat pe plafon, unde a sărit de câteva ori până când a provocat îndoirea acestuia şi spargerea lunetei. În acest timp, martora plângea şi striga la inculpat să înceteze, în cele din urmă acesta coborând de pe autoturism şi îndreptându-se în grabă în direcţia …, telefonul martorei rămânând în posesia sa. În ceea ce priveşte motivul pentru care inculpatul s-a urcat pe maşina martorei, atât inculpatul, cât şi martora au precizat că de ei s-a apropiat un grup de 4, 5 persoane (care, potrivit susţinerilor inculpatului, aveau în mâini diverse obiecte – un cuţit, un băţ sau o ţeavă), inculpatul motivând că s-a urcat pe maşina martorei pentru a ajunge la maşina sa.

Tribunalul nu îşi poate însuşi această susţinere a inculpatului, întrucât, din declaraţia martorilor ….(fila 87, dosar instanţă) … (fila 87, dosar instanţă), … (fila 195, dosar instanţă), a rezultat că inculpatul a sărit pe platforma autoturismului de câteva ori, gest care nu poate fi justificat de susţinerile inculpatului, în sensul că doar a vrut astfel să ajungă la autoturismul său. Mai mult, prezenţa mai multor persoane în acest moment iniţial al conflictului este infirmată de martorul … (fila 87, dosar instanţă) şi de martorul … (fila 195, dosar instanţă). Acest ultim martor a precizat că l-a văzut pe inculpat sărind pe capota, pe plafoniera şi pe portbagajul martorei. Martorul a precizat că împreună cu un coleg de serviciu, a ieşit din magazin, întrucât auzise o bubuitură, şi astfel l-a observat pe inculpat sărind pe maşină şi că lângă inculpat şi martoră nu se mai afla altă persoană.

Mai mult, din fotografiile realizate cu ocazia cercetării la faţa locului Tribunalul reţine că la nivelul capotei motor şi pe plafonul autoturismului a fost descoperită o cărare de urme, respectiv 10 forme de încălţăminte (filele 21 şi urm., vol. I DUP). Acest număr de urme nu s-ar justifica dacă inculpatul doar ar fi urcat pe capotă, plafonieră şi ar fi coborât prin dreptul portbagajului pentru a scăpa, conform susţinerilor sale, de persoanele care se apropiau. Auzind zgomotul, martorul …, care lucra în calitate de … la un magazin din apropiere, a ieşit din magazin, s-a apropiat de martora …, care între timp, urcase în maşina sa şi încerca să plece şi, observând starea de tulburare a acesteia, faptul că plângea şi era speriată, a întrebat-o ce s-a întâmplat, aceasta spunându-i: „Mi-a luat telefonul!” (fila 136, vol. I DUP, fila 144, dosar instanţă).

Martorul … a apelat, de pe telefonul său mobil, cu nr. de apel …, serviciul de urgenţă 112, la ora 18.57, comunicându-i operatorului că pe …., vis-a-vis de un magazin de corpuri de iluminat, „i-a spart maşina la o fată, a sărit pe ea, i-a luat telefonul, i-a spart geamul şi….” Martorul … i-a dat telefonul martorei …., care i-a spus operatorului de la serviciul urgenţe, printre altele, că „momentan sunt în şoc. Nu ştiu dacă mă doare”. Operatorul a făcut legătura martorei cu operatorul de la „Dispeceratul de Urgenţă” al D.G.P.M.B., martora spunându-i acestuia, printre altele, că „m-a bătut un băiat şi a sărit pe maşina mea şi a spart-o (…) Parbrizul. Mă rog, luneta, că a sărit pe plafon…” (procese – verbale de redare a convorbirilor telefonice – vol. II DUP).

După finalizarea acestei convorbiri de pe telefonul său mobil, martorul … a revenit în magazinul unde lucra. După ce a sărit pe autoturismul martorei şi a provocat îndoirea plafonului şi spargerea lunetei, inculpatul P.A.R. a urcat în autoturismul său şi a plecat în direcţia …. După câteva minute, inculpatul a revenit din aceeaşi direcţie, la volanul autoturismului …., şi s-a îndreptat spre locul unde martora …. discuta cu martorul … şi cu alte persoane care se opriseră la faţa locului. Inculpatul P.A.R. a efectuat o manevră bruscă de întoarcere a autoturismului cu 180 de grade, orientându-l din nou în direcţia …. şi a pătruns cu autoturismul pe contrasens, îndreptându-l spre locul în care se aflau martora …. şi martorul …, care s-au adăpostit între autoturismul martorei, parcat pe trotuar şi zidul clădirii. Pe trotuar, în direcţia autoturismului, se afla un grup de persoane care s-a ferit din direcţia autoturismului.

Tribunalul a reţinut aceste aspecte coroborând declaraţiile martorilor …, …, …., …si …. La acest punct al conflictului, declaraţiile inculpatului sunt contrazise de ansamblul materialului probator administrat. Inculpatul a precizat că după ce a plecat, a văzut un grup mare de persoane înconjurând-o pe martora şi, crezând că „urmează să o agreseze pe aceasta”, s-a întors. Astfel, inculpatul a precizat că după ce a întors maşina pe contrasens a parcat la 5-10 metri mai jos de maşina D. şi că în acel moment nu o vedea, ultima oară când o văzuse ea fugea pe linia magazinelor. Aceste afirmaţii ale inculpatul sunt contrazise însă de martorii audiaţi, care au precizat că, în momentul în care inculpatul a întors maşina, s-a îndreptat către un grup de persoane, între care se afla şi martora …., martorul … şi persoana vătămată S.N., cu intenţia de a-i lovi pe aceştia.

Astfel, martorul … a precizat că inculpatul a ajuns cu autoturismul în dreptul lor (acelor 5-6 persoane care s-au strâns la locul incidentului, n. inst. ), s-a oprit, s-a uitat câteva momente la ei, după care a urcat cu botul autoturismului pe trotuar, unde se afla grupul respectiv de persoane, care s-a ferit din direcţia maşinii (fila 87, dosar instanţă). Aceleaşi aspecte sunt precizate şi de martorul …, care a precizat că inculpatul s-a urcat cu maşina pe trotuar, iar persoanele care se aflau în staţia de autobuz au fost nevoiţi să se ferească din calea maşinii (fila 113, dosar instanţă).

Declaraţiile acestor martori se coroborează şi cu declaraţiile martorului …. (fila 31, vol. I DUP şi fila 84, dosar instanţă), care a arătat în cursul urmăririi penale că inculpatul a „……”. În cursul cercetării judecătoreşti, martorul a arătat că inculpatul a intrat cu botul maşinii perpendicular în staţia de autobuz, unde se aflau mai multe persoane care aşteptau autobuzul. Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorilor …, ____ şi … (declaraţiile ultimilor doi fiind valorificate în condiţiile art. 327 alin. 3 C.p.p.). De asemenea, martora … a precizat că în acest moment inculpatul făcea manevre înainte – înapoi, pe o distanţă de 1 metru, aspect care, coroborat cu declaraţiile martorilor menţionaţi, confirmă împrejurarea că inculpatul, după ce a întors autoturismul şi a intrat pe contrasens, a intrat cu maşina în grupul de persoane aflat pe strada …, persoane care au fost nevoite să se ferească pentru a nu fi lovite de autoturismul condus de inculpat.

Astfel, Tribunalul nu poate reţine susţinerile inculpatului în sensul că a revenit la faţa locului pentru că o observat un grup mare de persoane şi a crezut că „urmează să o agreseze pe aceasta” (pe martora …,n. inst.). În aceste condiţii, nu se poate explica de ce inculpatul a intrat violent cu maşina în grupul de persoane care o înconjura pe aceasta şi, mai mult, de ce a efectuat manevre violente cu autoturismul în direcţia acesteia şi a persoanelor din jurul său. După acest moment, maşina inculpatului a fost înconjurată de mai multe persoane, care i-au strigat acestuia să se oprească şi s-au apropiat de autoturism, încercând să îl blocheze. Inculpatul P.A.R. a efectuat mai multe manevre bruşte, faţă-spate, urmărindu-i cu autoturismul pe martorul … şi pe …..

Astfel, martorul … a precizat că în timpul în care inculpatul făcea manevre cu maşina, el şi martora … se fereau pentru a nu fi loviţi, martorul … trăgând-o pe martora de mână pentru a o feri din direcţia maşinii. Martorul precizează că la un moment dat s-au refugiat în spatele maşinii, pentru a nu fi loviţi, „…”. Aceleaşi aspecte sunt menţionate şi de martora … (fila 114, dosar instanţă, fila 89 verso, vol. I DUP), „…” Inculpatul a continuat să efectueze manevre cu autoturismul şi a îndreptat maşina către victima S.N. şi o persoană rămasă neidentificată, orientând prin mişcări bruşte faţă-spate, autoturismul în direcţia acestora care încercau, în continuare, să îl oprească. Astfel, victima S.N. a tras de portiera autoturismului inculpatului, încercând astfel să îl oprească. În aceste condiţii, persoana vătămată S.N. şi persoana rămasă neidentificată s-au adăpostit după un stâlp de beton situat pe trotuar pe care era montat un coş de gunoi, inculpatul încercând să pătrundă cu autoturismul printre zidul clădirii şi stâlpul de beton.

În aceste împrejurări, întrucât inculpatul continua să efectueze manevre violente cu maşina pe trotuar, orientând-o spre persoanele aflate acolo, persoana de sex masculin, rămasă neidentificată – descrisă de martorii oculari ca fiind în vârstă de aproximativ … de ani, de etnie … – a scos un pistol cu bile de cauciuc şi a tras două focuri în parbrizul autoturismului condus de inculpat. Aceste aspecte sunt confirmate şi de fotografiile realizate cu ocazia cercetării la faţa locului, din care Tribunalul reţine că, la nivelul parbrizului, în partea dreaptă, s-a constatat prezenţa a două focare de spargere, din care radiază mai multe fisuri radiale şi concentrice (fila 15, vol. I DUP). Martorul … a precizat în cursul urmăririi penale că bărbatul de etnie … a tras 2-3 focuri înspre parbriz, însă parbrizul era intact (acest ultim aspect este însă infirmat de fotografiile realizate cu ocazia cercetării la faţa locului) şi că acesta s-a apropiat de portiera stânga faţă a maşinii … şi a mai tras 2-3 focuri de armă în geamul acestei portiere, fără a-l sparge. Tribunalul reţine însă că din planşele foto, efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului a autoturismului …, nu rezultă că geamul portierei stânga faţă a fost lovit sau fisurat, avariile constatate fiind la nivelul caroseriei. (filele 15, 16, vol. I DUP). Mai mult, martorul a declarat că aceeaşi persoană neidentificată a lovit cu o piatră geamul stânga faţă, a lovit parbrizul pe partea pasagerului şi a lovit cu mânerul unui cuţit în parbrizul maşinii conduse de inculpat.

La un moment dat, persoana vătămată S.N., fiind orientată cu faţa spre partea frontală a autoturismului manevrat cu mişcări bruşte, faţă-spate, de inculpat, a pus mâinile pe capota acestuia, încercând să îl oprească. În ceea ce priveşte acest moment al incidentului, declaraţiile martorilor sunt contradictorii. Astfel, martorul … a precizat că inculpatul a avansat uşor, împingând partea vătămată până aceasta s-a dezechilibrat si a căzut în genunchi, iar in timp ce acesta se ridica inculpatul a accelerat, prinzând partea vătămată sub maşină (filele 47, verso, 49, vol. I DUP) şi că în timp ce era cu maşina deasupra persoanei vătămate, inculpatul a mai dat de câteva ori în fată şi în spate, persoana vătămată rămânând sub maşină (fila 53, vol. I DUP).

Declaraţiile martorei … sunt de asemenea contradictorii sub acest aspect – în cursul urmăririi penale martora a precizat că în urma mai multor manevre ale autoturismului, persoana vătămată s-a dezechilibrat iar inculpatul a trecut peste el cu maşina (fila 90, vol. I DUP), în timp ce în cursul cercetării judecătoreşti martora a precizat iniţial că persoana vătămată se afla în spatele maşinii sau în lateral când s-a dezechilibrat şi a căzut, pentru ca ulterior să precizeze că nu a văzut momentul în care victima a căzut, deci nu poate preciza dacă a fost lovit de maşină sau s-a dezechilibrat (fila 114, dosar instanţă). Martorul … a declarat însă în cursul cercetării judecătoreşti că victima se afla cu spatele spre maşină, încercand să fugă, în momentul în care a fost lovită, iar inculpatul s-a urcat cu maşina peste acesta, însă nu a mai putut face nicio manevră întrucât maşina rămăsese cu o roată în aer (fila 113, dosar instanţă).

Martorul …, care se afla într-un magazin din apropiere în momentul lovirii victimei, a precizat că nu a văzut momentul lovirii victimei, însă a văzut-o cu mâinile pe capota autoturismului condus de inculpat şi ulterior, când se afla sub maşina inculpatului, cu picioarele sub maşină şi restul corpului în afară (fila 136, vol. I DUP si fila 145, dosar instanţă). Declaraţiile martorilor se coroborează însă sub aspectul faptului că persoana vătămată era întins pe burtă, cu faţa în jos, în momentul în care a fost scoasă de sub maşină (declaraţiile martorului …, ____, …, …). În aceste condiţii, Tribunalul apreciază ca verosimilă declaraţia martorului …, în sensul că victima, după ce s-a sprijinit cu mâinile de capota maşinii condusă de inculpat, s-a întors cu spatele, încercând să fugă, însă inculpatul l-a lovit, urcând cu roţile autoturismului peste acesta. De altfel, este singura declaraţie care explică astfel de ce victima, în momentul în care a fost scoasă de sub maşină, se afla cu faţa în jos.

În plus, Tribunalul reţine că evenimentele s-au desfăşurat cu o mare repeziciune, fiind suficient ca oricare dintre martorii oculari să nu observe o secvenţă în desfăşurarea evenimentelor ca să nu mai poată reda fidel tot cursul desfăşurării incidentului. Persoana vătămată a precizat în cursul urmăririi penale că a simţit cum autoturismul a trecut peste el de aproximativ 2-3 ori cu mişcări înainte – înapoi, auzind şi cum inculpatul schimba vitezele. Victima S.N. şi-a pierdut pentru moment cunoştinţa şi a rămas cu corpul sub autoturism, între roţile din faţă, iar inculpatul P.A.R. a încercat să pună din nou în mişcare autoturismul însă nu a mai reuşit.

Inculpatul a declarat că o persoană a tras două gloanţe prin parbriz, după care a tras mai multe gloanţe prin geamul din stânga spate, care era deschis, fiind lovit în zona capului, în braţul drept şi în spate. Acest aspect rezultă şi din cuprinsul raportului de expertiză medicolegală nr. …. al INML „Mina Minovici” a reieşit că inculpatul a prezentat 3 plăgi superficiale prin împuşcare cu glonţ de cauciuc, 2 la nivelul regiunii omoplatului stâng şi torace posterior median şi antebraţ drept, necesitând pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul menţionează însă că nu a observat că ar fi lovit cu maşina pe cineva şi că după ce a fost lovit a început să-i ţiuie urechile, vederea era înceţoşată şi instinctiv a tras de volan dreapta, a ridicat ambreiajul, însă motorul s-a oprit, motiv pentru care a coborât din maşină şi a fugit. Tribunalul nu îşi poate însuşi aceste susţineri ale inculpatului. Pe de o parte, martorii au precizat că motorul autoturismului condus de inculpat nu s-a oprit (martorii … şi …). Pe de altă parte, martorul … a declarat în cursul urmăririi penale că nu îşi aminteşte dacă bărbatul … a tras a treia oară cu pistolul înainte sau după ce inculpatul a lovit persoana vătămată cu …-ul, aspect pe care nu l-a putut preciza cu certitudine nici în cursul cercetării judecătoreşti.

Martora … a precizat că a auzit împuşcăturile cu câteva minute înainte de căderea victimei, martorul … a menţionat că au trecut cel puţin 30 de secunde din momentul ultimei împuşcături până când inculpatul a făcut manevra de intrare în spatele stâlpului (care este anterioară momentului lovirii victimei). Astfel, Tribunalul nu îşi poate însuşi menţiunea din actul de sesizare în sensul că persoana neidentificată a tras ultimele trei focuri de armă (lovindu-l pe inculpat în spate şi în braţul drept) după ce victima S.N. a fost lovită de autoturismul condus de inculpat. Totuşi, Tribunalul reţine că între momentul împuşcării inculpatului şi lovirea victimei a trecut o perioadă suficientă de timp care să infirme susţinerile inculpatului în sensul că nu şi-a dat seama de faptul că ar fi lovit pe cineva datorită faptului că a fost împuşcat.

De asemenea, Tribunalul urmează a înlătura afirmaţiile inculpatului (susţinute de martorii …. si …. în cursul cercetării judecătoreşti), în sensul că, pe parcursul acestor manevre, ar fi claxonat în continuu si s-a asigurat, fiind infirmate de declaraţiile martorilor …, …, ….Între timp, martorii … şi …. au reuşit să traverseze strada şi să se adăpostească într-o măcelărie. Pentru a-l determina pe inculpat să se oprească, martorul … a intervenit şi a lovit cu mâinile în geamul portierei din stânga faţă a autoturismului …, astfel cum rezultă din declaraţiile acestuia si din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care confirmă că urmele palmare si digitale ridicate de pe suprafaţa exterioară a geamului portierei stânga faţă a autoturismului inculpatului aparţin martorului (filele 108-115, vol. II DUP). Acesta i-a spus inculpatului să se dea jos să îl ajute, însă inculpatul a ieşit din maşină şi a fugit, fiind urmărit de martor, care însă nu l-a prins.

Victima S.N. a rămas în stare de inconştienţă sub autoturism, iar pentru a-l elibera, mai multe persoane aflate la faţa locului, între care martorii …, …, ____, …, …, au răsturnat autoturismul şi l-au scos, victima fiind ulterior preluat de o ambulanţă care l-a transportat la Spitalul …, unde a fost internat cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral minor; excoriaţii faciale; contuzie toracică; contuzie gambă stângă şi gleznă stângă; halenă etanolică. Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză (filele 84, 85, vol. II, DUP), victima a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu si de corp plan dur excoriaţii, echimoze precum si printr-un mecanism de inversie cu piciorul fixat în flexie plantară, prin comprimarea piciorului între două planuri dure (luxaţie subtalară talarocalcaneonaviculară stânga); leziunile au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei.

În drept, fapta inculpatului P.A.R. care, la data de 06.12.2010, în jurul orei 18.30, a sustras un telefon mobil marca … de la martora …., după care a întrebuinţat violenţe în scopul păstrării bunului sustras, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin 1, 2 lit. b, c C.p. Sub aspectul laturii obiective, în conţinutul infracţiunii de tâlhărie reţinute intră două activităţi strâns legate între ele, ambele integrându-se în elementul material cu structură complexă al infracţiunii, dintre care una principală, furtul, în sensul art. 208 C.pen. şi a doua, concretizată în ameninţarea sau constrângerea fizică a părţii vătămate. În cauză, inculpatul P.A.R. a exercitat acte de violenţă asupra martorei …, în scopul remiterii de către aceasta a telefonului mobil, inculpatul refuzând restituirea acestuia la cererea insistentă a acesteia şi folosind acte de violenţă pentru păstrare a bunului sustras.

Astfel, prin deposedarea victimei si imposedarea inculpatului cu bunul acesteia s-a realizat elementul material al infracţiunii de furt, infracţiune care a fost urmată de întrebuinţarea de violenţe, care au constat în lovirea martorei, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. Urmarea imediată a infracţiunii este complexă, constând în paguba produsă patrimoniului persoanei vătămate prin sustragerea telefonului, iar pe de altă parte atingerea adusă integrităţii fizice prin folosirea de violenţe. Legătura de cauzalitate între acţiunile ce compun elementul material al infracţiunii şi urmările efectiv produse rezultă din materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cp, inculpatul urmărind intrarea fără drept în posesia telefonului aparţinând martorei. Faptul că telefonul fusese anterior dat de inculpat martorei, astfel cum precizează acesta, nu are nicio relevantă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, în condiţiile in care la momentul săvârşirii faptei, bunul se afla in detenţia legitimă a martorei. Pe de alta parte însă, Tribunalul reţine că intenţia inculpatului a fost una supravenită, întrucât, astfel cum s-a reţinut anterior, intenţia iniţială a inculpatului nu a fost cea de a-şi însuşi fără drept telefonul martorei, ci de a verifica numărul de telefon al prietenului acesteia. Intenţia de însuşire fără drept a intervenit ulterior, în stradă, când partea vătămată îi cerea insistent restituirea acestuia, iar inculpatul a refuzat şi, pentru păstrarea bunului sustras, a lovit martora cu pumnul în faţă.

Săvârşirea faptei în timpul nopţii şi într-un loc public este indubitabil dovedită prin întreg probatoriul administrat în cauză, ceea ce face aplicabile circumstanţele agravante prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b, c C.p. Fapta aceluiaşi inculpat care, la aceeaşi dată, conducând autoturismul marca …. cu nr. de înmatriculare …, pe strada .., a lovit victima S.N. cu partea frontală a autoturismului, prinzându-l sub acesta si cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art .174-175 lit. i C.p. Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în lovirea victimei cu autoturismul, în timp ce acesta încerca să blocheze maşina condusă de inculpat, ca urmare a manevrelor violente efectuate de acesta.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în punerea în primejdie a vieţii victimei, iar legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatul produs rezultă din întreg probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, Tribunalul reţine săvârşirea infracţiunii cu intenţie indirectă, în accepţiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p., întrucât inculpatul, prin efectuarea manevrelor violente în direcţia victimei, a prevăzut faptul că viaţa acesteia poate fi pusă în pericol şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Tribunalul nu poate reţine susţinerile inculpatului, în sensul că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă, sub forma intenţiei. Astfel, inculpatul a susţinut că nu a avut intenţia de a lovi vreo persoană, că intenţia sa a fost de a-şi asigura scăparea de violentele exercitate asupra sa şi că „…”.

Inculpatul, prin apărător, a precizat de asemenea, că un alt argument al lipsei intenţiei este zona, natura şi consecinţele leziunilor relevă o intensitate extrem de redusă a leziunilor, leziunea cea mai severă fiind luxaţia. Mai arată că opinia expertului parte consemnează faptul că leziunile osteoarticulare ale piciorului stâng s-au putut produce prin călcare; nu se poate susţine obiectiv comprimarea între planuri dure la alt nivel decât al piciorului si nu se poate susţine obiectiv caracterul repetitiv al mecanismelor lezionare. Astfel, Tribunalul constată că opiniile celor doi experţi concordă în ceea ce priveşte leziunile suferite de victima S.N., însă în aprecierea intenţiei de a ucide Tribunalul va avea în vedere natura instrumentului folosit – o maşină cu potenţial tanato-generator ridicat, zona corpului vizată, intensitatea loviturii – fiind vorba de un autoturism turat cu putere, intensitatea loviturii nu poate fi decât una foarte ridicată şi faptul că inculpatul, chiar după ce a trecut cu maşina peste corpul victimei, a încercat din nou să o pună în mişcare (acţiune nereuşită, întrucât maşina a rămas suspendată peste corpul victimei).

Numărul de 40-45 zile de zile de îngrijiri medicale şi împrejurarea că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei sunt lipsite de relevanţă în stabilirea intenţiei de a ucide, relevante în acest sens fiind aspectele menţionate anterior. De asemenea, Tribunalul nu îşi poate însuşi opinia inculpatului în sensul că fapta a fost săvârşită în legitimă apărare. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a iniţiat atacul care a determinat persoana neidentificată să execute focuri de armă şi să lovească autoturismul condus de inculpat, întrucât, astfel cum s-a reţinut anterior, manevrele efectuate de inculpat cu autoturismul au pus în pericol integritatea corporală a persoanelor aflate la faţa locului şi, în final, au cauzat punerea în primejdie a victimei S.N..

În consecinţă, Tribunalul apreciază că acţiunea persoanei neidentificate (faţă de care sa dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale), care a folosit împotriva inculpatului o armă cu bile de cauciuc a reprezentat o apărare justificată împotriva unui atac imediat, direct, material şi injust – comis de inculpat – care a pus în pericol grav persoanele menţionate. Fapta aceluiaşi inculpat care, la aceeaşi dată, a provocat scandal, urcând cu picioarele pe plafonul autoturismului martorei …., provocându-i avarii după care, conducând pe aceeaşi stradă autoturismul marca … cu nr. de înmatriculare …, a efectuat, în stradă si pe trotuar, mai multe manevre violente orientându-l către persoanele aflate la faţa locului şi provocând scandalizarea şi indignarea cetăţenilor aflaţi în zonă, mulţi dintre aceştia apelând serviciul de urgenţă 112 (conform proceselor verbale de redare a acestor apeluri, aflate în vol. II DUP), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în săvârşirea în public, de către inculpat, de manifestări care au produs scandal public. Pe de o parte, astfel cum s-a reţinut în situaţia de fapt, inculpatul a sărit pe plafonul autoturismului martorei …., provocându-i avarii, iar pe de altă parte, a efectuat cu autoturismul marca … mai multe manevre violente către persoanele aflate la faţa locului. Urmarea imediată constă în producerea de scandal public şi tulburarea adusă liniştii publice, respectiv indignare, revoltă, un sentiment general de nesiguranţă provocată publicului, mulţi dintre aceştia apelând serviciul de urgenţă 112. Astfel, martorul … a apelat, de pe telefonul său mobil, cu nr. de apel …., serviciul 112, la ora 18.57:

OPERATOR: 112!

… : Alo?

OPERATOR: Ce urgenţă aveţi vă rog?

… : Ăăă… cu poliţia cum se poate, doamnă? Vă rog frumos! La poliţie îmi faceţi

dumneavoastră legătura?

OPERATOR: Ce s-a întâmplat?

… : Deci pe .., aici vis-a-vis de un magazin de corpuri de iluminat, i-a spart maşina la

o fată, a sărit pe ea, i-a luat telefonul, i-a spart geamul şi….

OPERATOR: Cine? De ce? Scandalul în momentul acesta s-a întâmplat da?

… : Da. E un …., din ăsta unde se droghează şi ..(neinteligibil).. aici s-a întâmplat.

OPERATOR: Bine. În ce sector vă rog?.

… : Poftim?

OPERATOR: În ce sector?

… : În sectorul .. doamnă. ….

OPERATOR: Pe ce stradă? ….?

… : …. Da, în dreptul …..

OPERATOR: La curte. Da?

… : Da, da, da. E pe stradă, între..

OPERATOR: Cum se numeşte persoana?

… : Numai puţin. Eu nici nu o cunosc. Numai puţin, v-o dau la telefon.

OPERATOR: Da, da.

….: Bună seara!

OPERATOR: Cum se numeşte persoana vă rog? Bună seara!

….: Bună seara! Mă numesc H. D.. …..

OPERATOR: H.D..

….: Da, I.D.

OPERATOR: Şi câţi ani aveţi?

….: ….

OPERATOR: Da, bine. Rămâneţi vă rog la telefon! Să nu închideţi! Aveţi nevoie de

îngrijiri medicale? Sau nu?

….: Nu am. Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu. Momentan sunt în şoc. Nu ştiu dacă mă doare.

OPERATOR: Bine. Rămâneţi la telefon! Să nu închideţi!

În continuare, martora …. a purtat următoarea convorbire cu operatorul de la

„Dispeceratul de Urgenţă” al D.G.P.M.B.:

OPERATOR: Da, poliţia!

….: Bună seara! Aş dori vă rog un echipaj de poliţie pe ….

OPERATOR: Ce este acolo doamnă?

….: Poftim?

OPERATOR: Ce se întâmplă acolo vă rog?

….: M-a bătut un băiat şi a sărit pe maşina mea şi a spart-o.

OPERATOR: V-a spart ce? Parbrizul?

….: Parbrizul. Mă rog, luneta că a sărit pe plafon şi..

OPERATOR: Cum vă numiţi?

….: …..

OPERATOR: Am înţeles. Bine rămâneţi acolo vă rog frumos!

De asemenea, tot la ora 18.57, victima S.N. a apelat serviciul de urgenţă 112, fiind

purtată următoarea convorbire:

OPERATOR: 112!

S.N.: Alo?

OPERATOR: Ce urgenţă aveţi?

S.N.: Doamnă,… să vă spun amănunte nu ştiu,… un tip a spart un geam la o maşină, a

dat peste 3 persoane şi a fugit. Pe strada … ne aflăm.

OPERATOR: Cum adică a dat peste 3 persoane cu maşina? Cu maşina a dat peste

ele? Sau cum?

S.N.: Da, da, da.

OPERATOR: Şi persoanele care au fost lovite ? Au nevoie de salvare ?

S.N.: Nu, nu,…,sunt,…,âââ, pe strada …, uitaţi unul este,…,deci nu este niciunul lovit

greu,grav.

OPERATOR: Nu aveţi nevoie de salvare ?

S.N.: Nu, nu, nu. Aveţi nevoie de salvare, domnu? Nu, uitaţi s-a urcat în maşină acum

unul dintre ei.

OPERATOR: Luaţi-i numărul de înmatriculare.

S.N.: Aoleu, ce număr de înmatriculare a avut? Off ! De …a atâta pot să vă spun

doamnă.

OPERATOR: Ce maşină ?

S.N.: Un, un ….

OPERATOR: Ce culoare?

S.N.: ….

OPERATOR: .., închis? Deschis?

18

S.N.: ….

OPERATOR: …, da?

S.N.: Da.

OPERATOR: …, în ce sens a luat-o?

S.N.: A luat-o spre,…, s-a întors spre,…, ăăă, …., s-a întors spre …, da ?

OPERATOR: Spre …, da?

S.N.: Un domn cu codiţă, da da da.

OPERATOR: Şoferul era un domn cu codiţă?

S.N.: Da, un tip , un tinerel,…, eu m-am băgat ca mucea da asta e,…, off,…

OPERATOR: Cum vă numiţi dumneavoastră? Vă rog…

S.N.: Eu mă numesc S.N..

OPERATOR: N.S., da?

S.N.: Da,da.

OPERATOR: Imediat răspunde poliţia, vă rog să nu închideţi…

S.N.: Sărut mâna, nu închid…

Discuţia părţi vătămate S.N. a continuat cu operatorul de la Dispeceratul de Urgenţă

al D.G.P.M.B., astfel:

OPERATOR: Bună seara! Poliţia!

S.N.: Săru-mâna!

OPERATOR: Bună seara!

S.N.: Spuneţi doamnă!

OPERATOR: Păi aţi sunat la poliţie. Ce problemă aveţi?

S.N.: Aaa! Am mai spus o dată. Eu sunt un simplu trecător.

OPERATOR: Da, da, da.

S.N.: Mai trebuie să repet?

OPERATOR: Nu. Unde? Sensul spre …, de unde? Din strada .. da?

S.N.: Da pe str. …., pe colţ cu …..

OPERATOR: Sensul spre …. da?

S.N.: Da, deci de la …, spre …..spre …, …, colţ cu ….

OPERATOR: Ia spuneţi-mi: aţi luat numărul maşinii? Număr de …, da? ….

S.N.: Da, atâta pot să vă spun. Număr de …. E o fată aici care poate să ne spună mai

multe dacă.. ia staţi un pic. Ştiţi numărul maşinii domnişoară? Nu, nu în afară de …. nu ştie.

OPERATOR: Nu ştie.

S.N.: Ba nu! Gata! Uitaţi: …

OPERATOR: ….?

S.N.: …!

OPERATOR: …, …, …, da?

S.N.: Da, da.

OPERATOR: …, …., … Bine trimitem pe cineva acolo.

S.N.: Vă rog! Da repede.

OPERATOR: Da.

De asemenea, martora … a apelat la ora 19.03 acelaşi serviciu de urgenţă, purtând următoarea convorbire:

OPERATOR 1: „…”

Convorbirile redate relevă indignarea persoanelor prezente în zonă, acestea fiind revoltate de comportamentul violent al inculpatului, percepându-l pe acesta ca fiind un pericol pentru ordinea şi liniştea publică. Astfel, Tribunalul urmează a înlătura susţinerile apărătorului inculpatului, în sensul că tulburarea liniştii publice a fost produsă de persoanele strânse la faţa locului, prin riposta lor exagerată, şi nu de inculpat, întrucât conflictul dintre acesta şi martora …. nu a depăşit limitele unor gesturi tolerabile de către societate. Instanţa reţine că nu cearta dintre cei doi a provocat scandal public, ci, pe de o parte, acţiunea inculpatului de a sări cu picioarele pe maşina martorei, provocând îndoirea plafonului şi spargerea lunetei şi, pe de altă parte, manevrele efectuate de inculpat prin care acesta a pus în pericol viaţa persoanelor aflate în zonă, stare de pericol concretizată prin lovirea victimei S.N..

Legătura de cauzalitate rezultă implicit din săvârşirea actelor menţionate, provocatoare de scandal public. Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că fapta a fost săvârşită cu intenţie, întrucât inculpatul şi-a dat seama că se dedă la manifestări de natură să provoace scandal public, prevăzând producerea rezultatului, acceptând, cel puţin, posibilitatea producerii acestuia, ceea ce semnifică existenţa intenţiei indirecte, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p. La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 52 C.pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate la prezenta cauză, reţinând următoarele: în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, Tribunalul reţine că deşi această infracţiune are un grad ridicat de pericol social abstract, gradul de pericol social concret al infracţiunii deduse judecăţii este unul mediu, având în vedere că intenţia de însuşire fără drept a telefonului mobil al martorei …. a fost una supravenită; în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor, Tribunalul reţine un grad ridicat de pericol social abstract, dar şi concret, întrucât inculpatul, deşi a prevăzut faptul că prin efectuarea manevrelor violente pune în pericol viaţa victimei, a acceptat producerea unui astfel de rezultat; în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, Tribunalul reţine de asemenea un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, faptele inculpatului tulburând ordinea şi liniştea publică; de asemenea, Tribunalul reţine că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal şi că a achitat cheltuielile determinate de spitalizarea victimei S.N..

Pe de altă parte, Tribunalul reţine comportarea bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptelor – constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul a fost implicat în diverse programe de voluntariat, are loc de muncă, a participat la diverse programe de formare profesională, a fost caracterizat pozitiv de profesori – motive în raport de care urmează a reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.p., pedepsele urmând a fi reduse sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art. 76 C.p. Având în vedere cele expuse, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p., cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.p., art. 76 alin. 3 C.p. va condamna pe inculpatul P.A.R. la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Având în vedere disp. art. 76 alin. 3 C.p., faţă de cuantumul pedepsei aplicate şi, astfel cum se va reţine mai jos, faţă de modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Tribunalul apreciază că se impune înlăturarea pedepselor complementare prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p. În baza art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi c C.p. cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.p. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. În baza art. 321 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. d C.p. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. va contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.p., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului. Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p.”, decizie care, potrivit art. 414 2 alin. 3 C.p.p., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.p. instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului, instanţa reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 86 1 alin. 1 C.p., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (în cazul concursului de infracţiuni); infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C.p.; se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 86 1 C.p., condamnarea prin prezenta sentinţă fiind o pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale şi convingerea instanţei este că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie de către inculpat a pedepsei aplicate. Această convingere este fundamentată pe circumstanţele personale ale inculpatului, constând în vârsta şi integrarea sa pe deplin în familie şi în societate, instanţa apreciind că prin fixarea unui termen maxim de încercare (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţional în această perioadă) şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului se ating scopurile pedepsei, prev. de art. 52 C.p., într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie. În baza art. 86 1 C.p. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86 2 C.p. În baza art. 86 3 al.1 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Având în vedere că inculpatul a manifestat dezinteres faţă de o valoare socială extrem de importantă – viaţa şi că a dat dovadă că un autoturism poate fi extrem de periculos dacă este condus de o persoană care ignoră importanţa unei astfel de valori sociale, în baza art. 86 al. 3 C.p., Tribunalul va obliga inculpatul, pe durata termenului de încercare – de 8 ani – să desfăşoare o activitate indicată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea şi să nu conducă niciun autovehicul. În baza art. 71 al. 5 C.p. va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Conform art. 359 alin. 1 C.p.p., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 4 C.pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei. Astfel, această atenţionare urmează a avea pentru inculpat semnificaţia unui avertisment serios asupra consecinţelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii şi a regulilor de convieţuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar şi de-a lungul vieţii.

Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 7.12.2010 la 06.01.2011. Având în vedere soluţia de condamnare pronunţată şi faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara subzistă, va respinge cererea de revocare a acestei măsuri (care a fost dispusă până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în cauză). Pe latură civilă, Tribunalul va lua act că persoanele vătămate …. şi … nu au participat în procesul penal în calitate de părţi vătămate şi nu s-au constituit părţi civile. Având în vedere că inculpatul a achitat suma de 2.601,6 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei S.N. (conform chitanţei nr. 2699/05.08.2011), Tribunalul va respinge acţiunea civilă a părţii civile SUUB, constatând prejudiciul acoperit. În baza art. 191 alin. 1 C.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 4000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p., cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.p., art. 76 alin. 3 C.p. condamnă pe inculpatul P.A.R. (fiul lui ….) la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi c C.p. cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.p. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. În baza art. 321 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. d C.p. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. 22. În baza art. 86 1 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86 2 C.p. În baza art. 86 3 al.1 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86 3 al. 3 C.p., inculpatul va fi obligat, pe durata termenului de încercare: a) să desfăşoare o activitate indicată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

b) să nu conducă niciun autovehicul.

În baza art. 71 al. 5 C.p. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 359 C.p.p. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86 4 C.p., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 7.12.2010 la 06.01.2011. Respinge cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, ca neîntemeiată. Ia act că persoanele vătămate …. şi … nu au participat în procesul penal în calitate de părţi vătămate şi nu s-au constituit părţi civile.

Respinge acţiunea civilă a părţii civile SUUB, constatând prejudiciul acoperit. În baza art. 191 alin. 1 C.p. obligă inculpatul la plata sumei de 4000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi inculpat şi de la comunicare pentru partea civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.03.2012.