În această perioadă au loc dezbateri ample despre priorităţile locale de dezvoltare pentru următorul exerciţiu financiar al Uniunii Europene (2014-2020) în majoritatea judeţelor din România şi la nivelul actualelor regiuni de dezvoltare. Administraţiile publice locale şi judeţene, mediul de afaceri, universităţile, mediul asociativ contribuie, printr-un dialog viu şi responsabil, la creionarea nevoilor pe care fiecare judeţ şi fiecare localitate le are de rezolvat cu fonduri europene în următorii ani.
Vrancea lipseşte de pe harta acestor dezbateri, în condiţiile în care septembrie 2013 este termenul de trimitere la Bruxelles, de către România, a primului proiect al Programelor Operaţionale.
Identificarea nevoilor reale de dezvoltare a comunităţilor locale şi implicit stabilirea priorităţilor investiţionale pentru perioada 2014-2020 sunt însă subiecte nerelevante pentru administraţia judeţeană din Vrancea, obişnuită să facă doar proiecte din birou. La fel de adevărat este şi faptul că o dezbatere reală, cu toţi factorii interesaţi şi o consultare publică cu privire la priorităţile de finantare sunt termeni străini pentru Consiliul Judeţean condus de Marian Oprişan.
Tăcerea administraţiei publice judeţene pe marginea acestui subiect extrem de important pentru dezvoltarea Vrancei în perioada 2014-2020, este penibilă, având în vedere pretenţiile de lider regional şi naţional al preşedintelui Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan.
Oamenilor de afaceri din Vrancea, care crează şi menţin locuri de muncă, nu le este de ajutor faptul că Marian Oprişan a devenit preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR); primarilor, viceprimarilor şi consilierilor locali din Vrancea, care caută soluţii pentru comunităţile lor, nu le foloseşte faptul că Marian Oprişan face poze cu Victor Ponta, la diverse comitete şi comisii care încearcă să împace orgoliile baronilor USL pe tema regionalizării.
Este vital pentru economia judeţului Vrancea ca o dezbatere lucidă despre priorităţile de finanţare în următorii şase ani, din banii europeni, să înceapă cât mai repede.
Ce fel de judeţ ne dorim? Care sunt industriile pe care ne propunem să le dezvoltăm în următorii ani? De ce resurse dispunem, în Vrancea? Care sunt priorităţile sistemului de învăţământ? Ce meserii vor fi necesare pe piaţa forţei de muncă în următorii 5-10 ani?
Spre deosebire de politruci care au făcut „performanţă” doar în funcţii publice şi au ajuns cu judeţul lor pe ultimele locuri în topurile naţionale ale dezvoltării economice şi atractivităţii pentru investitori, ştiu cât este de importantă pentru mediul de afaceri o strategie realistă de dezvoltare a judeţului în care îşi gestionează investiţiile.
Să sperăm că, odată rezolvată problema sporurilor de ţinută şi de hrană la nivelul instituţiei, distinşii funcţionari publici şi demnitari din CJ Vrancea se vor implica şi în creionarea unei viziuni integrate de dezvoltare a judeţului pentru 2014-2020, utilizând mecanismele consultării publice şi a transparenţei decizionale utilizate în Uniunea Europeană.
În caz contrar, judeţul Vrancea şi comunităţile locale care îl compun vor pierde iarăşi trenul unei oportunităţi cu care se vor reîntâlni, cu puţin noroc, abia peste 7 ani.
Deputat PDL: Florin-Mihail SECARĂ
Vicepreşedinte Comisia pentru afaceri europene, Camera Deputaţilor
