Istoria ne definește ca popor, ca națiune. Este important pentru fiecare dintre noi să ne cunoaștem originile, să aflăm cine suntem și încotro ne îndreptăm. Pe acest drum a pornit și administrația locală din Tâmboești. Primarul Mariean Pleșea dorește ca în acest an să organizeze jubileul aniversar al comunei Tâmboești, 475 de ani de la prima atestare documentară, eveniment care se vrea sărbătorit o dată cu inaugurarea noului sediu al Primăriei Tâmboești. Monografia localității va fi o radiografie a trecutului, a istorie și va reprezenta un ghid pentru viitor.
Comuna Tâmboești este așezată la interferența Câmpiei Înalte a Râmnicului, pe glacisul intermontan, cu dealurile mai înalte estice și vestice, cu o structură corespunzătoare a Subcarpaților Curburii. Prima atestare a localității Tâmboești o găsim în lucrarea ”Documente privind istoria României” (DIR), Țara Românească, veacul XVI, vol. II, 1526-1550.
În document a fost descoperită următoarea mențiune:
”1548 (7056) Mai 22, București. Din mila lui dumnezeu, Io Mircea Voevod și domn a toată țara Ungro — Vlahiei, fiul marelui și preabunului Radu Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, slugii domniei mele, lui Neagul și cu fii săi, câți îi va lăsa dumnezeu, ca să-i fie ocină din gura Râmnicului Sărat și până la izvorul Cătăuțului și până la izvorul Văii Rele, partea de sus jumătate, oricât se va alege, pentru că a cumpărat Neagul de la unchiul său Fârga, pentru 1100 aspri gata…….Și iarăși a cumpărat Neagul de la fiii lui Neculae ocină din Tâmpeni, de la Fârga și de la Barbul, pentru 4300 aspri de argint. Și iarăși să-i fie ocină în Tâmboești, din partea lui Mușat, cu vii și cu locul de casă.”
Comuna Tâmboești este așadar o comună multiseculară, o așezare statornică, cu populație neaoș românească, legată de îndeletnicirile zonei subcarpatice de podgorie. Solul și clima această regiune sunt prielnice culturii viței de vie și pomilor fructiferi.
Situarea în apropierea hotarului dintre Țara Românească și Moldova- care în vechime era în fapt undeva între apa Râmnei și cea a Râmnicului, unde s-au și purtat multe lupte între oștile celor două țări – a conferit strămoșilor noștri calitatea de străjeri de hotar, acest serviciu asigurându-le statutul de moșneni- țărani liberi, proprietari ai pământurilor.
Referitor la proveniența numelui localității, se poate preciza că se trage de la formele geografice predominante — dealuri, dânburi — respectiv Dâmboești. În limba bulgară, Dâmbovo înseamnă locul unde cresc stejari. Acest nume corespunde situației de fapt și mai ales corespundea în vremea când o mare parte din câmpia și din dealurile Țării Românești erau acoperite de codri uriași de stejar. Și în zona noastră au existat în vechime păduri dese, zona adiacentă șoselei Râmnicu Sărat — Focșani, unde dețin proprietăți mulți tâmboeșteni, fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri ca și în zilele noastre drept ”La Gârneti”. Așadar, de la slavul ( slavonul ) „ dâmbovo”, a existat o formă inițială, probabil Dâmboești, care în timp a suferit modificări, ajungându-se la forma actuală — Tâmboești.
Deși majoritatea locuitorilor se ocupau cu agricultura, viticultura și creșterea animalelor erau familii care se ocupau de comerț, ce denotă o evidentă prosperitate materială a locuitorilor dar și acapararea acestor activități de doar câteva familii, acestea cu o stare materială peste medie.
Primele instituții ale comunei, școala și biserica, au fost așezate pe Valea Tâmboeștiului, primele lecții fiind predate de preotul Tudor.
Țărani harnici și cinstiți, dar exploatați de către stat, se răscoală în 1898, unde își cereau dreptul de a face țuică dar și alte drepturi legate de comerț și agricultură. Au participat la răscoala din 1907, la războiul de independență din 1877, murind eroic pe câmpul de luptă. ”Ne dorim să avem o monografie cât mai completă și exactă. În acest sens, rugăm pe toți cei care sunt interesați de istoricul comunei noastre și au date despre Tâmboești, să ne sprijine, să scriem împreună o monografie din care copiii și nepoții noștri să își cunoască trecutul”, a transmis edilul Mariean Pleșea.
Vă lăsăm să descoperiți cu interes în monografie poveștile localității noastre, să vă readuceți aminte de foști dascăli și oameni de vază, de foști colegi și de strămoși.
