Povestea unui tragic accident de circulatie si durerea celor ramasi in urma: „Fata cea mica stie ca taticul ei e la ingerasi”

Filed under Eveniment

In decembrie 2008, in ajunul Craciunului, un cumplit accident de circulatie din Focsani a curmat viata unui tanar jandarm, originar din Rimnicu Sarat. In urma sa au ramas doua fetite si o sotie indurerata, care in loc sa poata sa se bucure de fiecare clipa alaturi de comorile sale, lupta pentru viitor. Pentru ca, de 4 ani, dosarul accidentului este inca in instanta. Anul acesta, dupa fond si apel, la recurs, la Curtea de Apel Galati, dosarul a fost retrimis la Judecatoria Focsani, de unde a pornit practic de la 0. Acelasi amanari, acelasi timp irosit. Si totul in detrimentul a doua suflete, care nu mai au cui spune tata.

„Sunt aproape 4 ani de cand alerg si nu se rezolva mai nimic. O data nu am lipsit si am venit in instanta, fie in Vrancea, fie la Galati, tocmai din Rimnicu Sarat, unde locuim. Si totul din salariul meu de bugetar. Vreau sa se termine si sa se gaseasca vinovatul, sa stabileasca instanta. Doar eu stiu cat ma chinui pentru fetele mele”, ne-a spus Rusanda Samoila, sotia jandarmului decedat in accident.

Sergentul major Iulian Samoila, din Rimnicu Sarat, lucra din 1994 la Jandarmeria Vrancea, in cadrul Detasamentului de paza al conductelor petroliere. 17 decembrie 2009 a fost ultima sa aniversare, pentru ca, in ziua de Craciun, sotia si cele doua fetite au fost nevoite sa isi ia pentru totdeauna ramas bun de la el, la cimitir. „Fata cea mica acum are 7 ani, iar cea mare merge pe 15. Cand s-a intamplat nenorocirea erau la o varsta cruda. Cea mica stie ca taticul ei e la ingerasi, dar cea mare, la momentul accidentului, a fost foarte traumatizata. Acum, ca am ramas singure, este foarte greu. Cea mica sta si la socri, iar cea mare e cu mine. Nimeni nu sie ce e in sufletul meu, sa tin despartite doua surori, noi, care am fost o familie atat de unita. Ne-am luat din dragoste si totul s-a terminat..., ne-a povestit vaduva.

Povestea accidentului

Pe 24 decembrie 2008, sergentul major Samoila se intorcea, alaturi de alti colegi, acasa. Fusesera toti la servici, iar dupa noapte au stabilit sa mearga acasa impreuna, cu Dacia unuia dintre ei. De aici, povestea a fost pusa cap la cap de procurori, cu ajutorul supravietuitorilor si a imaginilor surprinse de una dintre camerele video amplasate in zona. La iesirea din parcarea fostului G’market din Focsani, jandarmul Iulian Pavel, aflat la volanul Daciei, a trecut pe linia continua si nu a acordat prioritate de trecere unui jeep, condus de Ciprian Cristinel Fratila. In rechizitoriu se arata ca impactul a fost iminent, intrucat Fratila avea o viteza de 90 km/h. In plus, in timpul anchetei s-a stabilit ca acesta din urma avea o alcoolemie de 1,45 gr la mie.

Atit jandarmul, care conducea Dacia, cit si soferul aflat la volanul Jeepului Grand Cheroke, au fost acuzati de ucidere din culpa. Sergentul major Samoila era pasager pe bancheta din spate. In iunie 2010, la Judecatoria Focsani, unde a ajuns dosarul, Fratila a fost condamnat la 5 ani inchisoare cu executare, iar colegul de munca al victimei la 4 ani cu suspendare. Tot aici, actiunea civila a familiei victimei a fost admisa in parte: despagubiri materiale, daune morale si prestatii periodice in favoarea fiicelor jandarmului. Ulterior, in apel, Tribunalul Vrancea a modificat sentinta inculpatilor, iar Pavel a fost achitat.

De asemenea, tot aici, s-a majorat cuantumul prestatiei acordate fetitelor. Totul s-a sters insa, la CA Galati, unde ambele sentinte data pana atunci au fost casate. Verdictul…dosarul s-a intors de unde a plecat. „De atatia ani, nimeni nu raspunde. Eu nu am nimic cu nimeni, dar dar legea trebuie sa fie aceeasi pentru toti. Cei de la asigurari nu s-au prezentat decat la recurs. Acolo am vorbit cu reprezentanta lor, era o doamna, dar ea mi-a spus ca nu imi poate da detalii, este delegata pentru acest dosar si atat. Dar avocatul lui Fratila mi-a aratat o hartie, din care reiesea ca societatea de asigurari sustinea ca eu nu pot justifica suma pe care o cer drept despagubiri. E drept, nu ma pot justifica cu toate cheltuielile de inmormantare, pomenile…pentru ca in acel moment nu puteam sa ma gandesc la bonuri. Dar in mare parte pot justifica fiecare cheltuiala. Si n-am nevoie de banii aceia pentru mine. Tot ce fac e pentru fete, vreau sa le ofer un viitor mai bun, indiferent ca acum tatal lor nu mai e langa ele. Fetele sunt singurele care imi mai dau bucurie si pentru ele sunt tare si merg mai departe”, mai spune Rusanda Samoila.

Lasă un răspuns