Scrisoare deschisă către vrânceni – Alin Trășculescu

Filed under Eveniment

Sunt Alin Trășculescu. Da, acel Alin Trășculescu pe care l-ați văzut la televizor: umilit, ridicat de pe stradă ca ultimul infractor. Cel care și-a dat demisia din Parlamentul României pentru a se pune la dispoziția Justiției. Cel care a acceptat umilința arestării preventive pentru a-și dovedi nevinovația și nu  s-a ascuns după imunitatea parlamentară, așa cum mulți au ales să o facă.

Scriu aceste rânduri pentru că mă aflu în cel mai greu moment din viața mea. Și mă întorc către dumneavoastră, cei care acum 4 ani ați hotărât să trimiteți un tânăr vrâncean în Parlamentul țării. Pentru că mă întreb și vă întreb: este voia Domnului să merg mai departe cu politica sau, dimpotrivă, trebuie să mă retrag? Și, pentru că Domnul lucrează prin oameni, voi afla pe 9 decembrie care-I este voia.
Adversarii mei politici se bucură că m-au eliminat din cursa electorală; dar singurii care mă puteți elimina cu adevărat sunteți dumneavoastră.
Scriu aceste rânduri și pentru că vă sunt dator. Mi-ați dat încrederea dumneavoastră și, în toți acești ani, am făcut cum am știut eu mai bine să-i ajut pe vrânceni, dar mai ales pe voi, cei din Colegiul 5. Și, cu ajutorul Domnului și al oamenilor, am ajutat școli, grădinițe, biserici și am contribuit la repararea unor drumuri dezastruoase, precum cel dintre Suraia și Focșani.
Sigur că am și nemulțumirea că nu am reușit să duc la capăt și multe alte proiecte abia începute.
Mai scriu și pentru copiii mei care, peste 10-15 ani, se vor uita în ochii mei și mă vor întreba de ce am tăcut. Iar copiii mei n-au greșit cu nimic să moștenească un nume pătat de cei care m-au eliminat, pe motive politice, pentru că le stăteam în gât.
Vreau să vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați dăruit în acești 4 ani: încredere, speranță si mai ales puterea să merg mai departe de câte ori am deznădăjduit. Și, de câte ori am venit în mijlocul dvs, am primit energie. Energie cu care am reușit să fac câte ceva pentru semenii mei. Dacă însă trebuie să plătesc pentru asta, o fac cu inima împăcată.
Să mă iertați dacă v-am greșit. Cred că ADEVĂRUL și DREPTATEA vor izbândi până la urmă. Aceasta este Credința și Nădejdea mea. Datorită acestei credințe am curajul să vă privesc în ochi și să spun că sunt nevinovat.
Pentru că dvs sunteți singurii mei judecători, care veți hotărî ce voi face după ce îmi voi dovedi nevinovăția: fie voi continua să-i slujesc pe vrânceni așa cum am mai făcut-o și chiar mai bine, fie mă voi mulțumi să am grijă doar de familia mea și îmi voi continua viața profesională.

Cu inima îndurerată dar încrezătoare ,
al vostru,
Alin

Lasă un răspuns