De la începutul acestei campanii electorale, am fost să vorbesc şi să le ascult păsurile oamenilor din Vrancea, din Colegiul 3 Dumitreşti, acolo unde candideaz pentru funcţia de deputat. Obişnuită cu viaţa agitată din Focşani, umblând pe uliţele uitate de lume de prin Gura Caliţei, Băleşti, Dumitreşti sau Andreiaşu mi-am dat seama că Vrancea profundă, Vrancea arhaică de la sate îşi duce viaţa cu mult diferit de ce este la oraş. Dacă focşănenii vor străzi asfaltate, utilităţi mai ieftine sau bazine de înot, după cum promit unii numai în campanii, la ţară, pretenţiile oamenilor sunt cu mult mai simple. Iar neîndeplinirea lor în aceştia ani, este cu mult mai dureroasă. Vrâncenii mei de pe cele două văi, a Milcovului şi a Râmnicului, vor lumină în case, apă mai aproape de gospodăriile lor şi locuri de muncă pentru a nu le mai pleca în cele patru zări copiii.
La Plopu, un sat uitat de timp, în comuna Gura Caliţei, am întâlnit oameni care mergeau kilometri întregi, cu căruţele, până în alt sat, Lacul lui Baban, pentru a lua apă. Din investiţiile făcute în anii din urmă au rămas numai ţevile ruginite şi cişmelele nefuncţionale. Apa n-a ajuns la ei. „Ne-am învăţat cu greul” mi-au spus oamenii resemnaţi.
Tot aici, o bătrână m-a chemat să văd unde locuieşte. Casa curată, lângă un firicel de apă. Îşi luminează nopţile la opaiţ. „Nu s-a putut trece lumina peste apă, 10 metri. Mă duc prin vecini să mă uit la televizor, să văd ce se mai întâmplă” s-a plâns bunica.
La Bordeşti m-a impresionat o săteancă, ieşită la poartă pentru a vopsi gardul. Plângea cu gândul la cei trei copii, toţi împrăştiaţi de acasă. „Nu mai au de muncă, nici în străinătate, nu pot veni nici acasă” mi-a spus, la rândul ei.
Am fost impresionată să văd femei întărite de greutăţi, care ţin singure gospodăriile, în lipsa bărbaţilor. În ciuda neajunsurilor, o bunică de la Butucoasa, din Andreiaşu, a venit la mine cu câteva mere şi gutui. Oamenii, dacă le vorbeşti sincer, îţi răspund cu cea mai mare căldură. Ei ştiu că nişte promisiuni deşarte de refacere a unor drumuri sau de alimentări cu apă făcute de unii parlamentari de 8 ani de zile, nu îi mai ajută. Vor să aibă lumină în casă, vor să nu mai meargă zeci de kilometri după apă sau să-şi trimită copiii la şcoală în sate îndepărtate. Vor ca Vrancea să le ofere locuri de muncă. Pentru că eu, Mirela Bâznă, sunt o femeie care nu cedează, mă voi lupta pentru ca vrâncenilor mei să le fie mai bine. Vorba unei doamne de fier care a condus o ţară, când un lucru nu merge, schimbă-l! Asta trebuie să facă vrâncenii pe 9 decembrie! Pentru că numai un om din popor ţine cu poporul.
Mirela Bâznă, candidat PP-DD
Colegiul 3 Dumitreşti Camera Deputaţilor
